3.303 views
1053172_10200933879202579_1463475996_o

Margarita Bogza: Portugalia este o ţară despre oameni şi despre emoţii, nu doar despre locuri frumoase!

Dragostea şi dorul ei pentru Portugalia se simte din fiecare cuvânt de „extraordinar, superb, minunat, incredibil”, pe care le spune de-atâtea ori, se simte din fiecare pauză de vorbire pe care o face… ca să nu-i dea lacrimile. Un dor pe care ţi-l stârneşte şi ţie, celui care nu ai văzut niciodată Portugalia. Pentru că ţara asta – văzută prin ochii ei – e extraordinară şi te face să vrei s-o vezi şi tu, cu ochii proprii.

Margarita Bogza a cunoscut Portugalia în timpul unui an de studii de masterat, într-un mic orăşel din această ţară, timp în care a străbătut-o de la nord la sud, pentru a-i cunoaşte fiecare colţişor, fiecare trăsătură. S-a îndrăgostit de ea şi spune că oriunde va ajunge în viaţa ei, se va întoarce mereu în Portugalia.

Cum ai ajuns să te îndrăgosteşti atât de mult de Portugalia?

N-am crezut niciodată că o să pot să mă îndrăgostesc de o ţară, dar aşa s-a întâmplat. Am vizitat Portugalia pentru prima data cu 3 ani în urmă, când am mers în vacanţă la un prieten stabilit acolo. Atunci am fost pe o săptămână, anul următor am fost pe două săptămâni, iar în al treilea an, când îmi făceam studiile de master la Iaşi, la Specialitatea PR şi Publicitate, am câştigat o bursă Erasmus. Ce poate fi mai frumos decât să câştigi o bursă de 6000 de euro, pe 9 luni de zile, în Portugalia?! A fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea! M-am regăsit şi m-am schimbat ca om atât de mult, mi s-a deschis cu totul altă personalitate…

Covilha, Portugalia - Oraşul în care şi-a făcut studiile Margarita

Covilha, Portugalia – Oraşul în care şi-a făcut studiile Margarita

Pentru ce oraş ai obţinut bursa Erasmus?

Bursa am obţinut-o pentru universitatea din Covilha (se citeşte Covilea), un orăşel mic din nordul Portugaliei. Când am ajuns acolo, mi-am spus că trăiesc într-un sat, în care se află o universitate foarte mare… Iniţial nu puteam înţelege, de ce un centru universitar se află într-un oraş atât de mic, în care există 5-6 localuri şi zone de distracţie pentru tineret, iar în rest e natură… După 2-3 luni de trai acolo am înţeles că oraşul acesta are, de fapt, o psihologie foarte bună – de a apropia oamenii între ei. Sunt atât de puţine locuri în care poţi să-ţi petreci timpul, încât toată lumea se duce acolo. Şi indiferent dacă te duci singur sau cu cineva, după asta ieşi cu 20-30 de oameni pe care îi cunoşti.

În Covilha, oriunde mergi, întâlneşti arta în toate formele ei posibile. Străduţele sunt mici, casele pictate, uneori poţi să auzi cum cântă cineva fado (muzica lor tradiţională), printr-un geam deschis, să vezi cum dansează lumea în stradă. Iar în Parcul Central, chiar dacă e mic, poţi vedea oameni care fac yoga, arte marţiale, dansuri sau o orchestra întreagă care face repetiţii…

 Cum sunt oamenii acestei ţări?

Oamenii din Portugalia sunt atât de calzi, atât de deschişi… Dacă văd că eşti străin, o să te hrănească, o să te ducă să asculţi fado, o să-ţi povestească lucruri interesante… pentru că le place să te facă parte din cultura lor.

O calitate de apreciat a portughezilor este faptul că nu au complexul de a face cunoştinţă cu oamenii. Nu există situaţii în care să ieşi în stradă şi oamenii să nu-ţi zâmbească. Indiferent că are 80 de ani sau 20 de ani, dacă mergi pe stradă şi zâmbeşti cuiva, el te salută, te întreabă ce faci. Mi-am făcut foarte mulţi prieteni acolo. Oamenii sunt foarte sinceri, prietenoşi, buni, deschişi la minte. O chestie care îmi lipseşte foarte mult aici, în Moldova.

Parque Natural da Serra da Estrela, în apropiere de Covilha, Portugalia

Parque Natural da Serra da Estrela, în apropiere de Covilha

Chiar şi în transportul public, primul om pe care îl vezi când urci, e şoferul, care e tot numai zâmbet, e îmbrăcat la costum, amabil. Au atâta de multă curăţenie, poţi să te aşezi pe jos în stradă şi ştii că n-ai să te murdăreşti, pentru că e curat, pentru că oamenii îşi iubesc ţara lor.

Cum îşi petrec timpul liber portughezii?

O chestie pe care o admir enorm la portughezi este că mai toate activităţile, mai ales ale tinerilor, sunt în stradă. Pictează în stradă, cântă în stradă, dansează în stradă… Apartamentele în Portugalia sunt mici şi ei nu se prea adună în case, ei se adună afară. Poţi să ieşi în stradă şi să începi să baţi un ritm şi peste câteva minute să stea lângă tine încă 10 oameni, care să înceapă să cânte. Vin cu combine sau instrumente muzicale şi încep să danseze în stradă… Şi nimeni nu se uită critic la asta. Chiar şi persoanele în vârstă vin, se aşează, aplaudă, pot să-ţi cumpere o bere. Nu există diferenţa dintre statuturile sociale. Oriunde te-ai afla, fie în autobuz, în tren, pe malul oceanului, vezi oameni cu cărţi – de citit, dar şi de jucat… Portughezii au o pasiune mare pentru jocurile de noroc.

Şi viaţa de noapte cum e în această ţară?

Viaţa de noapte din Portugalia e mai plină şi mai activă decât viaţa de zi, pentru că indiferent dacă eşti student, profesor sau persoană de vârsta a treia, toată lumea iese afară seara. Parcurile sunt pline, cafenelele sunt pline…  Lumea nu prea mănâncă acasă, e mult mai convenabil şi plăcut să ieşi în oraş. Oriunde vezi câte o măsuţă, câteva scăunele, băbuţe şi moşnegei stând la vorbă afară, tineri veseli… La ei nu există zi de odihnă sau de lucru, de luni până duminică ei se distrează. Portughezii lucrează de la 9 dimineaţa până la 5 seara, după care – e un lucru sfânt – se duc acasă, iar după  7-8 seara ies în oraş şi se distrează până dimineaţa. Eu credeam că nu rezist psihologic, dormeam câte 2-3 ore şi mergeam iar la facultate… Dar după o lună-două mi-am dat seama că asta e viaţa, că acum trebuie să o trăiesc.

Oraşul Alcácer do Sal din Portugalia

Margarita spune că portughezii sunt nişte oameni foarte calzi şi deschişi, care iubesc foarte mult petrecerile şi distracţia.                Aici, oraşul Alcácer do Sal din Portugalia

Cum ai ajuns să călătoreşti prin toată Portugalia?

Aveam ore doar 3 zile pe săptămână, iar restul era liber. Îţi imaginezi, din bursa de 560 de euro pe lună, 100 de euro îi plăteam pentru cazare şi mâncare şi restul era pentru călătorii. Mi-am făcut un plan, să vizitez toată Portugalia, de la Nord la Sud. Am investit tot anul în Portugalia, pentru că ştiam că este capătul de Vest al Europei şi are locuri pe care nu le poţi descrie prin cuvinte. Astfel că în fiecare week-end încercam să vizitez câte un oraş. Îmi luam cazare de maximum 2 zile, pentru că în general oraşele sunt mici – în afară de Porto şi Lisabona – şi îţi ajunge să vezi cele mai importante locuri.

Oraşul Porto, Portugalia

Oraşul Porto, Portugalia

Care a fost primul oraş din planul tău de călătorie?

Am început de la Nord, cu Porto, care a fost mereu în competiţie cu Lisabona, capitala Portugaliei. Porto este un centru universitar enorm şi un oraş vechi, care păstrat atâtea tradiţii… Când te plimbi prin acest oraş e de parcă ai fi într-un muzeu. Totul e atât de pictat, atât de frumos şi te umple cu atâta inspiraţie… E un oraş al artei! Ei bine, toată ţara e o artă, o creaţie superbă a oamenilor şi a naturii.

Porto mai este numit oraşul podurilor, căci are 5 poduri peste râul Douro, râu care leagă Portugalia de Spania. Pe ambele maluri ale râului se găsesc cele mai gustoase tipuri de viţă de vie, vinul de Porto fiind foarte gustos şi renumit în Portugalia. Dacă vii aici, trebuie neapărat să ajungi şi în beciurile din Porto, unde se fac excursii cu degustare.

În Porto există Casa da Musica, la care am ţinut foarte mult să merg. Pe lângă faptul că este un punct arhitectural foarte interesant, are privilegiul de a păstra tot sunetul în interior. Mi-am luat un bilet la o simfonie de-a lui Beethoven şi.. cred că fiecare organ din interiorul meu a simţi muzica aceea. Nu puteam să cred ochilor şi urechilor că văd aşa ceva, că aud aşa ceva.

Ce a urmat după Porto?

După Porto am început să vizitez oraşele mai spre centru. Obidos este un oraş foarte frumos, în cetate. Mai este numit oraşul ciocolatei sau oraşul Crăciunului. Aici toată lumea face ciocolată şi un fel de băutură tradiţională, ginger – asta e meseria lor. Lumea scoate în faţa casei, pe măsuţe, tot felul de lucruşoare hand made, băuturi, prăjituri, ciocolate… În perioada Crăciunului aici vin foarte mulţi animatori, sunt organizate spectacole cu păpuşi, teatru în stradă, vine foarte multă lume din diferite oraşe.

Obidos este un oraş în care majoritatea localnicilor fac ciocolată!

Obidos este un oraş în care majoritatea localnicilor fac şi vând ciocolată!

Şi apropo, se face şi zăpadă artificială. Acolo ninge foarte rar şi de aceea în perioada Crăciunului ei fac zăpadă artificială, cu „tunuri” speciale. Mergi pe stradă, afară e cald şi dintr-odată începe să ningă… senzaţiile sunt neobişnuite. Se aduc reni, se găseşte aici şi casa lui Moş Crăciun, unde vin copiii pentru a-i spune moşului tot felul de dorinţe… E un orăşel mic, dar plimbându-te pe străduţele lui, poţi să vezi o mulţime de lucruri interesante.

Lisabona, capitala Portugaliei cum ţi s-a părut?

Lisabona e un oraş incomparabil. Zona de jos, numită Baixa (se citeşte Baişa), este centrul oraşului care nu doarme niciodată. Acolo sunt şi cele mai multe locuri de cazare, acolo se întâmplă tot! Aici simţi de parcă ziua ar avea 24 de ore în continuu, fără noapte. Lumea nu doarme, iese pe stradă, cântă, dansează… Cel mai mult m-a impresionat Gara Oriente, care e considerată una dintre cele mai frumoase gări din Europa, făcută de Santiago Calatrava, pe baza unui schelet de pasăre, cu o structură absolut uimitoare.

Ce alte oraşe din Portugalia ţi-au plăcut?

Setubal este un oraş foarte frumos, aflat la vreo 40 de minute de Lisabona. Un oraş-port, de unde pornesc foarte multe nave în larg. Un oraş, în care de la casă până la ocean ai 10 minute de mers pe jos. Centrul oraşului e plin de porumbei, de parcuri cu flori superbe, de cafenele. Şi curăţenia… atât de mult îmi lipseşte curăţenia de acolo.

Albufeira este un alt oraş superb de la sudul Portugaliei, în care toate clădirile sunt albe. De acolo faci cam o oră cu barca şi eşti în Africa… Am petrecut Revelionul anul trecut pe malul oceanului, în acest oraş. A fost minunat! Ştiam că acasă e frig, iar eu stau cu picioarele în ocean, cu sticla de şampanie în mână… Toată lumea era pe plajă, cânta muzică portugheză, braziliană, oameni pe care-i vedeai prima dată în viaţa ta te felicitau, te îmbrăţişau, ciocneau pahare cu tine. În tot oraşul era o ambianţă ireală pentru mine.

Albufeira este un oraş în care majoritatea clădirilor sunt albe

Albufeira este un oraş în care majoritatea clădirilor sunt albe

Sintra  este un alt oraş superb, absolut incredibil… minunat, mega, extra (râde). Spun mereu lucruri din astea când vorbesc despre Portugalia. Sintra este numit oraşul castelelor şi se află în Patrimoniul UNESCO. E o frumuseţe pe care poţi s-o vezi doar pictată. Un oraş mic, dar înconjurat de dealuri şi păduri impresionante. Aici sunt vreo 4-5 castele din epoci diferite, în stiluri diferite. Unul arată de parcă ar fi din Disneyland, în stil islamic, cu foarte multe motive, colorat… La câţiva kilometri, altul seamănă cu Zidul Chinezesc. Apoi alte castele domneşti, mari. La vreo 10 km se află şi o mănăstire, numită Monastero dos Capuchos, una dintre cele mai vechi din Portugalia. Acolo ajungi sau cu maşina sau pe jos,  vreo 10 km, în pădure. Am ales varianta a doua, a fost o provocare. Era ceaţă, ne-am rătăcit, ce frică am tras… Însă a meritat. Mănăstirea este în piatră, un pic înfricoşătoare, dar cu un mister şi un farmec deosebit.

Sintra este un oraş din Patrimoniul UNESCO, datorită castelelor şi pădurilor pe care le are

Sintra este numit oraşul castelelor şi se află în Patrimoniul UNESCO

Cam la vreo jumătate de oră de Sintra este o zonă numită Cabo da Roca, care e capătul de vest al Europei. Ajungi în vârful unei stânci şi dincolo e doar oceanul, apoi ştii că e America. Şi doar faptul că stai pe o bucată de stâncă şi ştii că aici se termină lumea în care trăieşti… îţi oferă o senzaţie unică. Ca să ţii minte când ai fost, este un sediu al primăriei acolo, care oferă un certificat pe numele tău, precum că la data cutare ai fost una din fericitele persoane care a ajuns la capătul Europei şi ai stat la marginea de vest a lumii.

E atât de frumos… Şi toată Portugalia e aşa. Te lasă fără cuvinte.

Călătoreşti singură sau mai iei pe cineva în drumeţiile tale?

De obicei, călătoresc singură, pentru că nu-mi place să fiu dependentă de programul altor persoane. Însă, în vacanţa de primăvară, am decis să fac o călătorie în care să închiriez o maşină şi să vizitez toată partea de sud a Portugaliei. Atunci am invitat cu mine mai mulţi prieteni. Am mers în Lisabona, unde am închiriat o maşină şi timp de o săptămână am mers prin sudul ţării. Primul oraş a fost Lagos, cunoscut pentru cele mai frumoase privelişti în interior de rocă, în care poţi merge cu barca. Eu apă mai curată n-am mai văzut… erau zeci de metri adâncime, dar se vedea tot-tot. Şi toată plăcerea asta te costa doar 10 euro, în care erai plimbat cu barca timp de 2 ore pe unde voiai.

După Lagos am mers în Sagres, care e punctul final al Portugaliei la sud. Sagres e cunoscut pentru zona de surfing, pentru că aici sunt cele mai favorabile valuri pentru surferi. Îţi închipui cum stăteam 4 fete pe plajă şi priveam surferii…?! După Sagres am mers în Setubal, unde am făcut Paştele, pentru că acolo este o biserică ortodoxă, chiar moldovenească.

În vacanţă cu prietenii în sudul Portugaliei - Sagres, Lagos, Setubal, Troia

În vacanţă cu prietenii în sudul Portugaliei – Sagres, Lagos, Setubal, Troia

Din Setubal poţi să iei un feribot (navă) pentru vreo 2 euro, care face 15 minute până la peninsula Troia. O peninsulă luxoasă, cu hoteluri de 5 stele, cu plaje extraordinar de curate şi frumoase. Lumea vine şi din Setubal aici, pentru că acolo sunt mai mult plaje urbane, cu iarbă şi copaci, iar în Troia e plajă de nisip alb. E foarte impresionant cum se vede acolo fluxul şi refluxul apei, pentru că vii ziua şi nivelul apei este foarte ridicat şi spre seară poţi să mergi vreo 3 km „în ocean”.

Costă scump toate aceste plăceri? Cum sunt preţurile în Portugalia?

Ce m-a mirat pe mine e că Portugalia este o ţară foarte accesibilă. Pentru tot confortul şi mediul pe  care ţi-l oferă, serviciile sunt foarte ieftine. În majoritatea oraşelor poţi găsi hoteluri de 3 stele, cu condiţii foarte bune, cu mic dejun inclus, cu doar 11-12 euro pe noapte. Şi asta e foarte puţin pentru o ţară atât de exotică, care-ţi oferă atâtea condiţii şi atâtea frumuseţi… Asta mai ales dacă compar cu Parisul, unde trebuia să plătesc 25 de euro doar pentru câteva staţii de metrou.

Ai cucerit-o şi pe Girafa cu povestirile tale…

O recomand din tot sufletul! Să ştii că Portugalia nu este o ţară pe care să o descrii prin ceea ce vezi, Portugalia e despre oameni, despre tine, despre sentimente, despre trăiri, emoţii, pasiune. Acolo se întâmplă totul la alt nivel emoţional. Acolo simţi că trăieşti! Nu că supravieţuieşti, dar că trăieşti! Oamenii se duc cu zâmbet la serviciu în fiecare luni! Poate sunt ţări mai frumoase vizual, dar aşa oameni nu ştiu dacă mai sunt undeva…

Aici se află capătul de Vest al Europei, dincolo e doar oceanul. Cabo da Roca, Portugalia.

Aici se află capătul de Vest al Europei, dincolo e doar oceanul. Cabo da Roca, Portugalia.

Mi-am pus drept scop că indiferent unde voi fi, mă voi întoarce în Portugalia. După 50 de ani mi-aş trăi toată viaţa acolo… M-a inspirat foarte mult această ţară, am prins foarte multă viaţă acolo, am început să cred în vise, că e posibil, că poţi, că nu trebuie să te laşi influenţat de răutatea şi neîncrederea oamenilor. Portugalia e ţara perfectă pentru mine. Mi-aş lua o casă pe malul oceanului şi mai mult nu mi-ar trebui nimic… De ce abia după 50 de ani?! Pentru că până atunci aş vrea să-mi încerc profesia în mai multe ţări, ceea ce şi fac acum şi sper să-mi iasă.

 

Îţi urez succes!

 

Toate fotografiile îi aparţin Margaritei Bogza

P.S.: Urmează un interviu cu Margarita despre insula Madeira! Urmăreşte rubrica „Prietenii Girafei”!

Posted in Prietenii girafei and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , .